Fals jurnal de calatorie (2.1)

Egipt in decembrie. Am plecat din Cairo spre Hurghada cu autocarul. O zi intreaga. Spre seara am ajuns. Pe atunci, Hurghada era o statiune in constructie. Citeva hoteluri terminate, multe abia se ridicau, o gramada de terenuri goale, pline de buruieni, intre ele. Am stat intr-o vila mai veche, frumoasa, cu balcon care dadea spre gradina. In dimineata urmatoare, n-am rezistat si am dat 12 dolari (era cea mai ieftina excursie optionala) pentru o plimbare pe Marea Rosie cu barcuta cu fund de sticla. Apa era stravezie, de un verde deschis, incredibil. Unul dintre tipii din barca a sarit si ne-a adus, pentru citeva lire, o bucata de coral pe care o smulsese din habitatul ei. Desi era interzis. O mai privesc si acum cu mare drag, ca pe o floare rara. Si am mai vazut, pe plaja, o pasare alba care pasea nestingherita printre turisti, purtindu-si cu mindrie ciocul lung. Asta a fost Hurghada. Din nou autocar si, in fine, am ajuns la Nil. Nu mai retin ordinea... Am vazut templele din Luxor, Karnak, Edfou, am mers in Valea Regilor, am fost la Colosii lui Memnon. Punctul final a fost Aswan, cu barajul lui, apoi templul de la Philae. Cu toate astea, croaziera a avut parfumul ei distinct, neprogramat, aparte de explicatiile ghidei. Pentru ca mi-a dezvaluit Egiptul in forma lui pura, nefardata. Malurile deseori salbatice, cu oameni imbracati in galabii aparind ca niste pete fantomatice, magari scheletici, cu ochi tristi, case darapanate, din care se scurgeau fire subtiri de fum... Nilul e apa lor sfinta. Asa a fost mereu. Si nici macar vapoarele albe, pretentioase, care duc in spate turisti de toate soiurile, nu pot schimba asta. Egiptul a inceput acolo... Aurul e pentru faraoni.