Fals jurnal de calatorie (2)
Egipt. 24 decembrie 1994-3 ianuarie 1995. Prima si singura data pina acum cind am mers cu o excursie organizata. Nu eram eu aleasa, dar, cum cei intrebati inaintea mea au refuzat, s-a ajuns la mine. Un soi de premiu de la locul de munca. Aveam bani putini, de fapt acei 225 de dolari pe care ii pastrase mama de la calatoria in Israel. In fine, asta conteaza mai putin. Am fost teribil de chibzuita, m-am intors cu vreo 170 de dolari. Am plecat pe o splendida furtuna de zapada in ziua de Ajun si am ajuns la miezul noptii intr-un Cairo tacut, la 20 de grade. Asa ca am lepadat de pe mine straturi-straturi: hanorac, geaca de blugi, pulover, helanca. Pina la tricou. A doua zi eram racita cobza. Asa a inceput excursia mea de 11 zile in Egipt. Muzeul de Egiptologie, prima oprire intr-un oras colorat, inghesuit, plin de arome si duhori. Dacii vechi pe strazi, soferi nebuni, care nu respecta nici o regula, oameni care merg pe biciclete ducind pe crestetul capului tavi imense cu piini si pedaleaza ca apucati. Spre dupa-amiaza, piramidele si Sfinxul. Nu sint originala, am trait aceeasi senzatie ca multi altii. Imi inchipuiam ca o sa mergem ore intregi prin desert si ca o sa zarim piramidele tisnind din nisip ca o speranta rotunjita. Uimire prabusita, pe care am intilnit-o si in romane, cel mai recent in "Fascinatia raului" de Florian Zeller. Piramidele si Sfinxul sint la marginea orasului, la o jumatate de ora de mers cu masina. De departe, par banale. Ca intr-un poster pe care il vezi zilnic si nu te mai surprinde. Totul se schimba in preajma lor. Abia atunci ti se taie respiratia. Abia atunci te simti gindac. Abia atunci te coplesesc. Senzatie foarte dura si pura. Una care ti se lipeste de minte pentru totdeauna, ramine agatata de ginduri, te inteapa ori de cite ori crezi ca ai izbutit ceva. Amintirea lor te aduce cu picioarele pe pamint.
To follow...
5 comments:
extraordinar final
voi face mereu galerie unor astfel de finishuri. asadar: cine sare este lumi, hei, hei sau campionii danseaza si lumi se distreaza sau ole, ola salutati-o pe lumi asa (n-am gasit alta rima)
multumesc, cronicare. sper din nou ca n-ai fost ironic:-) (glumeam, hai, nu sari!). si stai sa vezi finalul partii a doua!
nu e fals jurnalul asta... nu e fals deloc :) e asa de simtit si de curat, chiar daca voiajul in sine s-a intimplat acum 12 ani. eu am un jurnal de calatorie de ieri, de la pitesti :)) cea mai proaspata poveste :)
egiptul parea asa departe, dar ai tras de el cu ajutorul cuvintelor si amintirilor si l-ai adus mult mai aproape...
egiptul mi-a ramas foarte bine in memorie, shmeny, m-a impresionat teribil. si, coincidenta, acum citesc "egipteanul" de mika waltari. ma bucur, erendira, ca l-am adus mai aproape. pentru mine chiar e aproape, desi nu l-as mai vizita.
Post a Comment