Fals jurnal de calatorie
Acum aproape 6 ani, am descoperit o Viena de jumatate de zi. Si jumatate de noapte. Strazi batute cu piciorul pret de sapte ore, fara sa stiu incotro merg si unde vreau sa ajung. Nici nu voiam sa ajung undeva, voiam doar sa merg, sa respir, sa vad, sa inregistrez. Am dat peste Stephansdom din intimplare si n-am stiut ca e Stephansdom. Dar mi-a placut. Mi-a ramas in suflet fatada fanata de vreme, ce semana, in mintea mea, cu un zid lins de spuma marii. Am dat peste Hofburg fara sa stiu ca e Hofburg. M-am plimbat pe sub arcade, am auzit rapaitul copitelor de cai ce conduceau trasuri misterioase si m-am crezut o fiinta purtind rochie cu crinolina, rontaind martipan si pipaindu-si din timp in timp buclele perfecte, ca sa se asigure ca inca sint acolo. Am dat peste o Viena curata ca un oras de jucarie. Casute ordonate, aer pur, in care aroma de balega e un ingredient necesar, iarba necalcata in picioare.
Dupa aproape 6 ani, am gasit o Viena de sase zile. Am cautat Stephansdom si am dat peste Stephansdom. Era la fel cum il lasasem sa adoarma in amintire. Lumina zilei nu i-a rapit vraja si nici monumentalitatea. Am cautat Hofburg si l-am gasit. Copitele cailor rasuna la fel si la prinz, nu doar noaptea. Iar balega miroase identic. Pitoresc, minunat. Am cautat Schönbrun si l-am gasit. Mi-am inchipuit ca-mi urc crinolina in vreun pat imperial somptuos. Si martipanul, desigur. Am cautat Belvedere si m-am lasat cucerita de picturile lui Gustav Klimt. Am vrut chiar sa-l consum, sub forma unei felii de tort cu acelasi nume, la cafeneaua palatului, dar nu mai aveau. Am ales Esterhazy. A fost bun pentru ca, o data cu el, mi-am mincat si unul dintre visurile copilariei: o jumatate de cireasa glasata. Si iar am mers pe "gasse" nenumarate, hranindu-mi ochii cu cladiri anonime si sclipitoare in trainicia, in rigurozitatea lor, am stat pe banci in parcuri micute si am privit cerul incarcat de ploaie. Am descoperit mucuri de tigari pe jos si m-am bucurat. Un oras de jucarie pingarit de viciul modernului si al eternitatii.
Am venit acasa si mi-am suit crinolina imaginara in patul propriu. Am luat si ciocolata cu martipan cu mine. O printesa imbatrinita cu aproape 6 ani, cu laptop si mouse in brate, care isi cauta amintirile din suflet pe Internet.
