Draga X,

N-am crezut ca voi mai fi vreodata geloasa din cauza ta. De fapt, n-am crezut ca voi mai fi geloasa punct. Dar cu atit mai putin din cauza ta. Numai ca am redevenit. Pentru o clipa fioroasa si alerta, ca un fluturat de aripi sub nasul meu saturat de arome. Piscatura aceea acida, senzatia aceea de tremur greu de strunit, lacrima gata sa se inchege in cuta pleoapei, vocea gata sa se piarda in ascutimi stridente. A durat o clipa. Mai lunga decit clipele obisnuite. S-a prelungit in somn, si-a facut loc in vise, le-a reconstruit dupa capul ei si mi-a lasat, spre dimineata, in zgomot de zori sparte abrupt, gustul acru al neputintei. Al zadarniciei.

Nu vreau sa-mi pierd echilibrul. Nu vreau sa alunec in tenebre din cauza ta. Am facut-o o data si boala s-a intins pe citiva ani. A trebuit sa sufar si sa uit. Sa ma vindec zi cu zi, minut cu minut, indepartind mereu coji uscate de bube de pe sufletul napadit de puroi.

Iluzie... Sint lucruri care nu trec niciodata. Amortesc doar si iti lasa impresia ca le poti manevra. Am putut, probabil o sa mai pot. Dar nu azi, nu acum. Gelozie, bine ai venit, prietena draga! De mult n-am mai facut o birfa impreuna. Stai un pic, hai sa bem o cafea, vrei si putin lapte, un fursec? Ramii azi linga mine, trebuie sa-i spun cuiva ce se intimpla. Ramii azi. Doar azi... Te rog...