Gri si galben

Frigul ma termina. Am gust de Nazomer pina-n virful stomacului, sarat si ascutit ca un ghimpe. Cap umplut cu vata. Tot imi vine sa-mi dau pumni linga ureche, poate-poate iese ceva pe acolo si mi se limpezeste creierul. Dar nu, n-am nici o sansa. Cel mult pot spera la o vinatanie pe timpla, tatuaj efemer al unei stari de autoscirba. Mi-e sila de mincare, de pijamaua mea groasa, de papucii imblaniti. Ma urasc azi, cu mucii mei, cu vocea mea seaca, cu miinile reci. Cu mintea mea amortita, care nu poate face altceva decit sa ucida ginduri si sa ocroteasca un trandafir mic si galben. Pina va creste mare si se va transforma intr-o splendida si adevarata floare a geloziei.