Monday, April 16, 2007


Leapsa preluata tirziu de la Marian si plagiata dupa Cronicaru (imi place mai mult varianta cu "as vrea" decit cea cu "imi lipseste"):

- as vrea un copil

- as vrea sa am linga mine o persoana cu care sa ma inteleg. atita tot, sa ma inteleg

- as vrea sa am timp sa citesc mai mult

- as vrea sa pot sa pling mai des, e o terapie strasnica de eliberare a tensiunilor

- as vrea sa pot sa fiu mai cumpatata, ar fi o forma de a-mi aprecia mai mult propria munca

- as vrea sa invat portugheza, desi nu stiu la ce mi-ar folosi

- as vrea sa fiu in stare uneori sa spun "nu"

- as vrea sa-i am pe ai mei linga mine cit mai mult timp posibil, o vesnicie daca s-ar putea

- as vrea sa-mi pastrez prietenii tot atit

- as vrea sa-mi pastrez spiritul tinar fara sa cad in ridicol

- as vrea sa nu uit

- as vrea sa calatoresc in Spania, Portugalia, Mexic si America de Sud (fara Guyana, Surinam si Guyana Franceza)

- as vrea sa traiesc intr-o lume mai putin cinica, mai putin "politically correct", mai putin falsa, cu infinit mai putina suferinta

- as vrea sa gresesc cit mai putin, fata de mine, fata de ceilalti, fata de lumea intreaga

... si probabil multe alte lucruri care imi alearga acum prin minte, dar nu pot sa le apuc.

13 comments:

Marian Vişu said...

Pai asta e cel mai important in relatia cu cel de alaturi - "sa te intelegi". Ce nu inteleg eu... nici tu nu ai timp sa citesti? Daca ai stii de cand satu cu o carte in dormitor cu promisiunea zilnica "azi ma apuc de ea"... Terapia prin plans e buna intr-adevar, atat timp cat nu e foartedes aplicata. De ce nu si Guyanele si Surinam?

Anonymous said...

Doamne , ce bine ca mai scrii...credeam ca esti in greva....Unele dintre dorintele tale se pot indeplini, sa stii, cu putina vointa....
astept sa te mai citesc!

Anonymous said...

cand pleci sa-mi zici si mie; vin cu tine;

lumi said...

marian, era o nuanta acolo: "mai mult timp ca sa citesc". stii bine ca eu mereu am o carte in geanta, pe noptiera etc. nu guyanele si surinamul pentru ca nu se vorbeste spaniola ori portugheza acolo. multumesc, ingrid. nu era greva, doar ca nu m-am simtit inspirata si cu chef de scris. as vrea sa cred ca vointa e suficienta... sa vedem. I sau l, ca nu-mi dau seama, o sa te anunt aici, pe blog, fiindca, sincer, nu stiu cine e in spatele initialei.

Oana Anca said...

Imi fac mea culpa fata de Marian si Paul ca mi-au dat leapsa asta de un secol si eu inca n-am prins curaj s-o onorez. Poate pt ca balanta fiind, oscilez: ba simt ca nu mi-ar ajunge spatiul pt a scrie ce-mi lipseste, ba simt ca le am pe toate si as scrie banalitati.
Oricum, m-am gandit mult la ce inseamna "ce-mi lipseste": ceva ce imi doresc sa am fara sa fi avut vreodata sau ceva ce am avut candva si am pierdut :D. Stiu, sunt scuze...dar pe mine m-au convins deocamdata.

Cat despre "as vrea un copil" ma-nfiezi pe mine? Ca cine stie cand imi prinde bine un domiciliu de Bucuresti :)

Cu plansu-ti dau dreptate; mereu mi-a fost greu sa o fac si e groaznic.

lumi said...

oana, eu te-as infia, desi nu m-am gindit niciodata sa am un copil gata crescut:-)))

cronicaru' said...

hmmm, sa nu fiu gresit inteles, eu am spus "as vrea" si nu "imi lipseste" pentru ca asa am io o suficienta de care mi-e greu sa scap. de fapt nici nu cred ca vreau sa scap, pur si simplu nu simt vreo lipsa in viata mea desi as vrea cam multe :)
la punctul 2 nu vrei cam putin? Nu te cunosc io foarte bine, da' cred ca ai merita mai mult. pt ca nu-i greu.

lumi said...

stii, cronicare, mie tocmai asta mi se pare foarte greu. sau poate n-am eu noroc...

Unknown said...

lumi,
prietenii ti-i pastrezi, nu cred ca esti in vreun pericol. punctul doi e greu, dupa parerea mea, pentru multa lume. io nu am vrut sa preiau aceasta leapsa deoarece in ziua cind mi-a pasat-o marian simteam ca nu-mi lipsea nimic. ca aveam aproape tot. nu aveam chef sa ma gindesc la asta.

lumi said...

draga shmeny, nu pot decit sa ma bucur aflind ca nu-ti lipseste nimic. pe bune.

Unknown said...

e, lumi, era doar o senzatie. stiu ca te-ai bucura sincer pt mine, dar era doar o impresie de o zi. stii si tu ca nu prea e asa...

adrianpopa said...

La capitolele cu uitatul, familia si prietenii ma gandesc destul de des... Cred ca pietenii si familia sunt toate ingredientele de care as avea nevoie pentru a-mi fi, nu bine, foarte bine...iar cu amintirile ramanem si ne hranim cu ele pana la sfarsit...

lumi said...

locuri comune, adi, cred ca, intr-un fel sau altul, toti ne punem aceleasi intrebari.