Tacones Lejanos... Muy, muy lejanos
N-am putut sa merg niciodata pe tocuri. Sint impiedicata. Sint bleaga. Anul trecut, am vrut neaparat sa-mi iau niste sandale cu talpa ortopedica mai inalta. Era un soi de tel. Gaseam cite unele care-mi placeau, le probam si, dupa doua minute de fitiit prin magazin, cedam fizic si nervos. Genunchi moi, gambe tremurinde, bubuit in urechi, sudoare fina pe la timple, ameteli. Nu pot, nu pot si gata. Cu cit sint mai aproape de sol, cu atit ma simt mai sigura. Sa pasesc cu toata talpa, nu pe o suprafata de nici un centimetru patrat. Sa pot sa merg repede fara sa-mi sucesc gleznele si sa cad in nas. Mi-as fi dorit eu sa fiu mai inalta, iar tocurile erau o solutie. Interzisa, din pacate. Sau din fericire. Ma scutesc singura de emotii. De o vesnica negociere cu asfaltul, cu scarile, cu gresia. Totusi... As vedea "Tacones Lejanos" de inca o suta de ori. E Almodovar-ul ala mai tinar, mai sfios, inca nepervertit total (in filme, vreau sa zic), inca nu truculent. Dar sugestiv, atent la detalii, puternic in mesaj. Sint doua imagini pe care le pastrez in vitrina din aceasta pelicula. Amprenta de ruj a mamei, Betty, pe podeaua scenei, peste care cade o lacrima mare, groasa, aproape o mica baltoaca. Asta e prima. Si picioarele incaltate in pantofi rosii cu toc inalt, pe care mama si fiica, Rebecca, le vad de la demisol, in dreptul ferestrei, in penultima secventa. Sint precum doua dorinte. Una realizabila, inca mai pot plinge, inca folosesc ruj. A doua nu. Tocurile inalte nu sint pentru mine.
12 comments:
lumi, trebuie sa iti spun ca tocurile inalte nu sunt nici pentru mine! in schimb, imi doresc de multa vreme un fel de balerini, cu baretuta. poate primavara asta, cine stie, voi merge in pas de dans... mi-au placut scenele descrise de tine, din Almodovar. le-am vazut prin ochii tai
Tocurile sunt minunate, sexy, provocatoare, datatoare de incredere in sine..tocuri mici sau inalte, subtiri sau mai groase,aplicate la pantofi rosii din piele intoarsa sau la cei negri din lac, provocatori, la cizmele inalte din blanitza de ponei...sunt minunate.
Depinde de tine sa stabilesti, daca poti purta tocuri inalte sau mai micutze...desi, sa stii ca sunt unii pantofi cu tocul jos, ft ft chic...si tocuri mici si subtirele chic...e o chestiune de adaptare la o alta"inaltime" si de placut, evident...Eu sunt bolnava cu pantofii....am zeci de perechi si tot mai vreau...asta pot confirma cei care ma stiu...
Tocurile=atitudine, feminitate
Cat despre filmul lui Almodovar...minunat, ca de altfel toate...
Nu poti, nu poti...Cum sa nu poti? Prin exercitiu sunt convins ca vei reusi,daca asta iti doresti. Si vad ca vrei. Stii f bine ca fetitele alea de la gimnastica, spre exemplu, nu s-au nascut pe barna, sau paralele. Sunt convins ca ai putea merge si pe papainoage.
da, problema e cu tocurile inalte. pe cele micute le suport, ingrid, chiar daca nu ma simt in largul meu. follow me, iti doresc sa dansezi mereu. cronicare, nu stiu cum as putea merge pe papainoage atita vreme cit in copilarie rolele mi-au ruginit in pod, iar cind ma apropiam de o bicicleta ma luau ametelile:-))
Daca porti tocuri cui zilnic e ca si cum mananci mereu acelasi fel de mancare. Pentru mine tocurile cui sunt un rasfat. Pentru cand ma simt altfel. Pentru cand vreau sa fiu perceputa altfel.:)
Ce-i drept, am 1,70 si imi ajunge.
io nu mai pot cu tocuri, decit daca stiu ca in ziua respectiva ma plimb cu taxiul. cu almodovar mai pot :)
era insa o vreme cind nu stiam de almodovar, insa ma fitiiam pe tocuri mai abitir ca o fufa de pe strasse. nici nu stiu care vreme sa o regret: pe cea de acum, fara tacones lejanos, sau pe cea de atunci...
pentru mine, oana anca, tocurile cui nu sint nici macar un rasfat:-)) sint, pur si simplu, prohibite. shmeny, inca am in cap cizmele tale alea negre cu un fel de scobitori in chip de toc:-)
Ca reprezentant al barbatilor recunosc: niste gambe frumoase intinse de niste tocuri inalte pot reprezenta una dintre cele mai senzuale imagini...
vezi, marian, e si asta un punct de vedere: tocurile inalte modeleaza muschii gambelor!
O, daaaaa. Mai ales daca respectivii pantofi sunt bej si dau senzatia de contopire cu piciorul, lungindu-l si modelandu-l. Asta am invatat-o de la o fosta dansatoare. Truc de profesionisti:).
Un 8 Martie roz, iti urez!
nu stiam asta cu pantofii bej, oana anca, dar de-acum o voi tine minte! multumesc, gabi! a fost, de fapt, mov, albastru, oliv, maro si bej pentru ca mi-am facut cadou un snop de bluze noi:-) si a mai fost garnisit cu o felie de tort (m-am cam lasat de dulciuri) fiindca ieri a fost ziua mamei. nu doar simbolica, ci chiar de nastere.
Post a Comment