Casa din vis
Rasfoiesc catalogul Ikea. L-am gasit, la fel ca toata lumea, atirnat de clanta usii, intr-o punguta transparenta, si m-am bucurat ca un plod. Dau peste o bucatarie care-mi place la nebunie. E cu fete din lemn masiv, un pic lustruit, si cu geamuri la corpurile suspendate. Delicioasa! Cit costa? 43 de milioane. Ma rog, un pic cam mult, dar ce frumoasa e! Ce dimensiuni are? Lungime: 3,30 metri. Oops! Bucataria mea are doar 2,80. Iar daca scad si aragazul... Nu merge, e prea mare... Si cit de misto era... Stai, stai putin! Stai, iti zic! De ce iti trebuie bucatarie? Pai... Nu ai una deja? Din lemn, cu masa si scaune la fel? Ba da, am, dar... Ma intristez instantaneu. Am primit acum vreo citeva saptamini un album cu dormitoare. Super, super! Sint peste o suta, genul de dormitoare in care nu doarme nimeni niciodata, cearceafurile nu se sifoneaza, cuvertura de pe pat si pernutele sint asezate in unghiuri perfecte, decoratiunile se asorteaza de minune, florile din vaze par a nu se vesteji in veci. Imediat imi aleg citeva. Sint senzationale! Stai o clipa, iar te arunci! Nu ti-ai luat dormitor acum nici doi ani? Si e chiar OK! Pai, ba da, mi-am luat, dar... astea sint atit de misto... Iar am dat-o-n bara... Catalogul Quelle, oferta de Paste cica. Ia uite, ce interesant! Suport de umbrele la fel cu cuierul, rama de la oglinda si o comoda draguta cu sertare! Chiar imi place. Cit e? Nu mai fac socoteala. De fapt, am cuier, am oglinda si am chiar si suport de umbrele, l-am luat saptamina trecuta din Bamboo, era ultimul. Realizez ca, acum, practic, nu-mi mai trebuie nimic in casa. Mi-a luat ani intregi pina sa ajung sa spun asa ceva, dar, in fine, pot s-o fac. Nu mai am nici o lista de pe care sa mai tai cite ceva, o data la cinci ani. Ar trebui sa fiu multumita. Intr-un fel, chiar sint. E locul meu, poate nu la fel ca in reviste, dar e al meu. A, si inca ceva. Nu e adevarat ca nu-mi mai trebuie nimic in casa. Am nevoie de o chestie. Se cheama, simplu: vizitatori.
6 comments:
Felicitari, Lumi!
La mine e inca in vis... Mai intai fundatia, zidurile, acoperisul... Dar avem telefon! :)
Eu inca mai visez. Si nici nu-s atat de pretentioasa ca Marian; imi ajunge si propria-mi cutiuta de chibrituri :).
Io-s mai avut. Am vizitatori mereu.
Si ceva de schimbat prin casa la fel :)
Eu am parte de vizitatori mai mereu...pe care ii servesc cu bucate si cu un vin de tara....cat despre schimbari in casa, cred ca mai sunt multe facut si-i posibil sa apelez chiar la vizitatori sa ma ajute, cel putin, sa zugravesc, stiti voi de ce(scaunele trantite de perete, de frigider). O sa initiez operatiunea VIZITATORII la lucru, nu numai la ospat!
e, uite, ingrid, asta deja nu ne mai place... ce e aia lucru :)) :)) :))
eu sint cea mai proasta gazda din lume. deja patru musafiri imi aduc panica. nu pentru ca nu mi-ar face placere sa fiu vizitata, ci pentru ca ma simt asa de stresata ca nu pun paharele potrivite, nu aduc servetele (nici macar hirtie igienica), scap fursecurile pe jos si nu gatesc niciodata nimic. eu sint precum bancul acela cu siberia: toata lumea stie unde stau, dar conditiile de supravietuire sint grele :))
marian si oana, va tin pumnii. eu am avut noroc cu casa, trebuie sa recunosc. ingrid si cronicaru, la partea cu vizitatorii va invidiez. cit despre schimbari, o sa le faceti:-) si o sa iasa bine. mai shmeny, mie imi place cum e la tine, e, asa, aerisit. si nu e adevarat ca esti gazda proasta.
Post a Comment