Nu pot sa ma uit la o transmisiune sportiva fara sa tin cu cineva. Daca n-am in mod special un favorit, il gasesc pe loc. Criteriile nu conteaza, sint la fel de spontane. Saptamina trecuta mi-am petrecut-o in mare parte uitindu-ma la snooker si tinind cu un australian, Neil Robertson. Baiatul a ajuns in finala dupa ce batuse trei fosti campioni mondiali. Finala deci... Cu un cvasinecunoscut, Andrew Higginson. Prima sesiune: 6-2 pentru favoritul meu. Scurt, ca la tenis. Sesiunea a doua. 6-3. Hm... 6-4. Nu-i nimic. 6-5. Aoleu! 6-6. Deja panica. 6-7. Sufar. 6-8. Ma relaxez. Realizez ca n-are nici un rost. Ma dadeam cu capul de pereti pentru un pui blond, simpatic, ingimfat si labil. Oare de ce? Pai, tineam cu el. Voiam sa cistige. In fine, prostutul zburlit revine. Bate cu 9-8. E trecut de miezul noptii. Ma bucur. Parca era frate-miu. Si stiu ca nu puteam altcumva. Mereu am tinut cu cineva. Multa vreme am vrut ca Agassi sa-l bata pe Sampras, iar la sfirsitul carierei lui Pete voiam sa fie invers. Tin cu americanii la hochei, la baschet si la atletism. Tin cu Real Madrid. Deseori tin cu sud-americanii, indiferent de sport. Tin cu Figo, oriunde ar juca. Nu e nici o descoperire. De fapt, asa facem si in viata. Intotdeauna tinem cu cineva. Cu mama in certurile cu tata, cu fratele in fata cumnatei, cu o prietena veche in disputa cu alta mai noua, cu barbatul iubit fata in fata cu suspiciunea. Avem iluzia obiectivitatii. Uneori chiar o obtinem. Obiectivitatea... Si uneori, unii ajung ca in "Mystic River". Politistul care stie ca prietenul lui din copilarie a ucis doi oameni si care tace. Pentru ca tine cu amicul lui. Dar poate ca e o exceptie... Nu totul merge la extrem. Si, in final, ma intreb: cu mine cine tine?
16 comments:
Cred ca cel mai important e sa tii TU insati cu tine. Acel self esteem de care imi scriai pe blog. E cel care iti da si tie starea de bine si forta de a inainta si crede-ma, oamenii-s ca lupii: simt cand e high self esteem sau low. Unde e low mai sar si ei cu picioarele, sa-l mai coboare. Unde e high...se lipesc si ei si incep sa faca galerie.
Ca sa fac o paralele cu post-ul meu despre pretul oamenilor: banul la ban trage. Si aici nu ma refer la bani in sensul clasic. Ci la valoare.
Lumi,
Ca si pe stadioane, si in relatille interpersonale exista suporteri si suporteri. Sunt unii care te aplauda si flutura fularele deasupra capetelor cand esti pe val pentru a te parasi mai tarziu, in momente mai slabe. Asa cum spuneai si tu, exista oameni care tin partea cuiva fara sa iasa in evidenta (numarand breakurile in fata televizorului). Eu cred ca nimeni nu e singur, mereu exista cineva care tine cu el, la fel cum cred ca suporterii cei mai galagiosi nu sunt intotdeauna si cei mai sinceri.
Iti place baschetul american, iti plac filmele si n-ai facut conexiunea care sa raspunda la intrebare? Raspuns:
"Acolo sus cineva ma iubeste" - e un film destul de vechi pe care daca nu l-ai vazut, ti-l recomand.
"Acolo, sus, cineva te iubeste" - corectez
da, oana anca, e important sa tii la tine. dar e interesant si incurajator sa mai tina si altii. si sa ti-o arate.
tu ce fel de suporter esti, draga marian?:-) cam banuiesc eu...
multumesc pentru sugestie, gabi dinescu, am vazut Somebody Up There Likes Me, chiar daca e mai vechi. sau poate tocmai de aia. o curiozitate am si eu: ai fost vreodata profesor?
Pai te las sa banuiesti in continuare :)
de ce ma intrebi, ca sunt pus pe recomandari? :)
cred ca am vocatie, si chiar mi-ar fi placut daca ar fi fost platita ca lumea meseria asta
acum 11-12 ani am fost pentru un an asistent la univ. ovidius in constanta si ma intelegeam f bine cu studentii. desi i-am avut studenti doar pt un an si acum ma mai saluta pe strada, iar asta chiar ma bucura
Ma bucur ca te numeri printre cei ce ma citesc si m-ai adaugat si in lista ta de link-uri. Cu atat mai mult cand asta vine din partea unei profesioniste ca tine...:).
Cat despre suporteri, nu ma-ndoiesc ca ei exista. Altii decat tu insati.
gabi, ca sa spun asa, ai facut conexiunea...:-)
draga marian, banuiesc, banuiesc si sint aproape sigura ca am dreptate.
parerea mea e ca scrii frumos, oana anca. in plus, mie imi plac blog-urile personale. iar al tau e interesant. multumesc pentru sustinere.
Eu sint suporter prin defintie. Niciodata nu m-a durut in cot. Nici de vreo echipa, nici de persoanele apropiate. Uneori devin fanatica. Nu e bine. Dar pina la urma tot e mai bine decit sa nu simti nimic ;)
sint suta la suta de acord cu tine, shmeny! tii si cu mine uneori? ca eu tin cu tine:-) si uite asa s-a nascut politica...
s-a nascut politica si a murit polemica :)) tin cu tine. si cu altii. oameni obisnuiti pentru restul lumii, echipe intregi pentru mine.
am fost si eu tentat in prima faza sa te imping sa tii cu tine in primul rand asa cum a facut si oana anca. apare insa o mica problema - depinde de competitie. s-ar putea sa fie mai indicat cateodata sa tii cu cealalta persoana decat cu tine. in privinta celorlalti, nu-ti face griji, sunt convins ca ai destui suporteri. conteaza insa si meciul, dar si evolutia ta din teren. suporterii tai fanatici, care te sustin neconditionat, ii las in grija ta.
eu
multumesc, l. asta voiam sa aud:-))
Great work.
Post a Comment