Au pus gratii florilor
Cind am vazut primii muguri pe crengi, am tresarit. Erau atit de mici incit puteai crede ca pomul are doar o usoara forma de varicela vegetala. Au crescut, zi de azi, apoi au plesnit cu un fisiit usor, ca de balon spart. Un zgomot senin si reconfortant care coloreaza noaptea si care acopera dimineata. Au aparut si florile, mici, mirositoare frumos si proaspat, delicate, efemere. Oricit as negocia cu termenii, nu-mi vine in cap decit un cuvint: minunat. Primavara ma ia mereu prin surprindere. Ma smulge din letargia hibernala cu bruschetea delicioasa a florilor care se nasc sub ochii mei. Ma smulge, ma scutura, imi da doua palme si ma trimite pe strazi. Sa adun soare palid intr-o cutiuta, sa-mi fac provizii de iarba tinara, sa-mi spal privirea cu spuma de nori albi. Florile se zaresc printre gratii. E ceea ce primavara nu admite niciodata. Sa i se inchida supusii. Imi vine sa pling. Cum vor iesi ele din inchisoare? Cine le va reteza lacatele si le va slabi catusele? Disperare... Of, ce timpita! E chiar pe dos. Inchisoarea e sufrageria mea, iar gratiile ma tin pe mine prizoniera. Si nici macar primvara nu ma poate elibera.
12 comments:
Dezavantajul locuitului la etajul 1! Ma insel eu sau e prima poza facuta de tine pusa pe acest blog? Multe inainte!
Blogul tau e pt mine ca o ceainarie in care ma simt cozy (regret, dar nu gasesc un cuvant in lb romana care sa exprime starea asta); stau intr-un fotoliu comod, cu ceaiul aromat, adulmecandu-l si bandu-l cu inghitituri mici, de teama sa nu se termine prea repede.
Sa stii ca ultima fraza m-a pus pe ganduri... parca as fi spus-o si eu, abia soptit, si am auzit-o clar abia cand am citit-o la tine
da, marian e prima poza facuta de mine pusa pe blog. cu aparatul ala supertare pe care mi l-am luat toamna trecuta:-) ma simt tare flatata, oana, sa stii. si eu am o senzatie f. buna cind te citesc. bun venit, nikomo. telepatie prin blog:-)
Copilul orb
dus de mana de mama lui
la spectacolul ciresilor infloriti
floricelele vazute de sus... parca ar fi niste pufi de bumbac, plutind in aer... fotografia mi-a amintit de un camp cu bumbac de la tara, din copilarie!
un haiku... l-ai compus tu, cronicare? intre timp, floricelele au crescut. in curind, se vor scutura:-( e la noi bumbac? eu n-am vazut decit in filme:-)
Eu am vazut si-n Grecia campuri de bumbac. Iar la noi mai rar, in textile:).
Eu as zice, Lumi, ca primvara e singura care ma poate elibera...Cand ies afara, mi se umple sufletul, iar tu, ai descris perfect mireasma primaverii...Da-le incolo de probleme, nu trebuie decat sa inspiri adanc si sa lasi soarele sa-ti gadile genele...crede-ma!
am vrut sa comentez, apoi m-am oprit. nici macar asta nu mai pot sa fac
nu-s in stare lumi, e de pe net. mi-a palcut si s-a pupat
intre timp, pomul s-a scuturat. ploua rau. presupun ca si asta inseamna tot primavara...
Post a Comment