Five things you don't know about mePreiau leapsa (cam tirziu, scuze). Am tot stat si m-am gindit. Imi vin in minte doar lucruri din copilarie, cele petrecute mai incoace le-am cam povestit. In fine, sa vedem ce iese...
1. Aveam vreo cinci ani si stateam la bunici. O casa cu curte mare si frumoasa, plina cu pomi fructiferi, flori, cotet de gaini, sopron pentru lemne. Bunicul meu era fierar si lucra toata ziua. Inca mai existau o gramada de carute, iar el potcovea cai. Printre altele. Habar n-aveam pe atunci ce lucruri fascinante traiam. Cert e ca-mi trecuse prin cap ca vreau o piscina in curte. I-am zis bunicului si el a raspuns asa cum o facea de multe ori: "Tu-ti soarele tau de copil, lasa-ma-n pace cu timpeniile astea!". In noaptea ce a urmat, m-am trezit pe la 2 ca sa ma apuc sa-mi sap eu piscina (ochisem in sopron o lopata). Am vrut sa escaladez geamul (dormeam intr-o camera cu o fereastra plasata foarte sus), dar am facut zgomot. S-a trezit bunica, evident. M-am ales cu o bataie cu linia subtire si tare de lemn. Am fost suparata zile intregi. Nu intelegeam ce e asa de greu sa avem si noi o piscina. Acum nu mai vreau.
2. In scoala, in clasele mici, eram foarte chiulangioaica. Mereu inventam scuze ca sa lipsesc macar o zi: ca ma doare capul, ca ma doare stomacul, ca sint rosie in git etc. Brusc, in clasa a cincea, am devenit extrem de responsabila. Voiam sa ma duc la scoala si cind am avut varicela, adica la aproape 14 ani. Nu m-au lasat.
3. Am incercat sa invat sa inot la 20 de ani. Tocmai cind ma aruncase instructorul in bazinul adinc de la Tineretului, s-au terminat lectiile, pleca omul in concediu. Am prins doar o zi de inot adevarat. Azi nu pot sa spun ca stiu sa ma tin in apa. E un pariu perdut, ca si cel cu invatatul limbii franceze la 30 de ani. Un curs de 10 luni, am prins gramatica, apoi n-am exersat deloc, azi stiu doar sa spun lucruri simple precum: "Je suis très heureuse". In schimb, am invatat spaniola fara sa scriu (Shmeny are o mare contributie aici).
4. Prin 2001 am cunoscut un tip pe net. Mi se parea interesant, scria foarte elaborat si oarecum superior (intotdeauna m-au atras tipii care m-au provocat din punct de vedere intelectual). Dupa vreo doua luni de schimbat mail-uri, am decis sa ne intilnim. Inconstienta, am ales eu locul si ora: la 9 seara, o banca din Cismigiu, chiar linga unul dintre poduri. Tipul m-a rugat sa nu ma uit la el. Am fumat o tigara, doua, iar la un moment dat am vazut niste pantofi negri apropiindu-se de mine. S-a asezat linga mine pe banca, m-a mingiiat pe fata. Eram curioasa, asa ca m-am uitat la el. Inca il pot descrie. S-a ridicat, a plecat si asta a fost. Mi-a mai scris o data sau de doua ori. Dupa indelungi dezbateri, l-am declarat nebun. Mult mai tirziu, am aflat intimplator ca o alta prietena de-a mea corespondase cu el. Ea n-avea insa rabdarea de a-i citi, ca sa citez, "cearsafurile" pe care le scria.
5. Am iubit mult doi barbati. Ambii insurati.
Cam atit...
1. Aveam vreo cinci ani si stateam la bunici. O casa cu curte mare si frumoasa, plina cu pomi fructiferi, flori, cotet de gaini, sopron pentru lemne. Bunicul meu era fierar si lucra toata ziua. Inca mai existau o gramada de carute, iar el potcovea cai. Printre altele. Habar n-aveam pe atunci ce lucruri fascinante traiam. Cert e ca-mi trecuse prin cap ca vreau o piscina in curte. I-am zis bunicului si el a raspuns asa cum o facea de multe ori: "Tu-ti soarele tau de copil, lasa-ma-n pace cu timpeniile astea!". In noaptea ce a urmat, m-am trezit pe la 2 ca sa ma apuc sa-mi sap eu piscina (ochisem in sopron o lopata). Am vrut sa escaladez geamul (dormeam intr-o camera cu o fereastra plasata foarte sus), dar am facut zgomot. S-a trezit bunica, evident. M-am ales cu o bataie cu linia subtire si tare de lemn. Am fost suparata zile intregi. Nu intelegeam ce e asa de greu sa avem si noi o piscina. Acum nu mai vreau.
2. In scoala, in clasele mici, eram foarte chiulangioaica. Mereu inventam scuze ca sa lipsesc macar o zi: ca ma doare capul, ca ma doare stomacul, ca sint rosie in git etc. Brusc, in clasa a cincea, am devenit extrem de responsabila. Voiam sa ma duc la scoala si cind am avut varicela, adica la aproape 14 ani. Nu m-au lasat.
3. Am incercat sa invat sa inot la 20 de ani. Tocmai cind ma aruncase instructorul in bazinul adinc de la Tineretului, s-au terminat lectiile, pleca omul in concediu. Am prins doar o zi de inot adevarat. Azi nu pot sa spun ca stiu sa ma tin in apa. E un pariu perdut, ca si cel cu invatatul limbii franceze la 30 de ani. Un curs de 10 luni, am prins gramatica, apoi n-am exersat deloc, azi stiu doar sa spun lucruri simple precum: "Je suis très heureuse". In schimb, am invatat spaniola fara sa scriu (Shmeny are o mare contributie aici).
4. Prin 2001 am cunoscut un tip pe net. Mi se parea interesant, scria foarte elaborat si oarecum superior (intotdeauna m-au atras tipii care m-au provocat din punct de vedere intelectual). Dupa vreo doua luni de schimbat mail-uri, am decis sa ne intilnim. Inconstienta, am ales eu locul si ora: la 9 seara, o banca din Cismigiu, chiar linga unul dintre poduri. Tipul m-a rugat sa nu ma uit la el. Am fumat o tigara, doua, iar la un moment dat am vazut niste pantofi negri apropiindu-se de mine. S-a asezat linga mine pe banca, m-a mingiiat pe fata. Eram curioasa, asa ca m-am uitat la el. Inca il pot descrie. S-a ridicat, a plecat si asta a fost. Mi-a mai scris o data sau de doua ori. Dupa indelungi dezbateri, l-am declarat nebun. Mult mai tirziu, am aflat intimplator ca o alta prietena de-a mea corespondase cu el. Ea n-avea insa rabdarea de a-i citi, ca sa citez, "cearsafurile" pe care le scria.
5. Am iubit mult doi barbati. Ambii insurati.
Cam atit...
15 comments:
azi e o zi suparatoare. dar punctul tau 4 mi-a adus zimbetul pe buze, ca vorba aceea, eram acolo linga tine cind s-a petrecut toata tevatura.
iar punctul 5... unii spun ca a iubi pe cineva e pina, la urma, o chestiune de alegere. eu nu sint de acord cu "unii" astia. si de asta marturisirea ta mi se pare foarte dulce si simpla, in dificultatea ei.
iar cu spaniola... stii mai bine decit mine. nu stiu ce merit am avut eu aici :)
Eu nu cred in iubire, dar daca voi doua ziceti ca exista, asa o fi.
Apropo de tinerete - o tempora ! -Scott Francis Fitzgerald este un personaj/autor fascinant. Mi-am dorit dintotdeauna sa traiesc viata lui. S-a cufundat in febra anilor '20, alaturi de a sa soata, Zelda, in Europa si in State, in atmosfera aceea atat de nebuna incat a deviat catre prohibitie. A murit la 44 de ani, uitat de toti cei care il adulasera.
N-am avut parte de viata lui. Ma indrept catre 40 de ani si duc in continuare aceeasi existenta linistita, ca o adevarata Balanta ce sunt. Scott era de asemenea Balanta, din chiar prima zi a zodiei, mai mult catre Fecioara. Asta apropo de amintiri cu iubiri (ne)impartasite.
Toata lumea il cunoaste pentru The Great Gatsby. The Beautiful and the Damned, dar mai ales Tender Is the Night, sunt adevaratele bijuterii din opera lui Scott. Una care cuprinde patru romane terminate si unul lasat la jumatate. Viata lui a fost cel de-al cincilea roman si jumatate. Merita citita si ea.
Iti dai seama de ce vin cu exemple din autori (mai putin) celebri. Merita urmate...
si ei au ramas insurati, nu?
daa, shmeny, ce aventura cu nebunul ala! apoi, nici eu nu cred ca e o chestiune de alegere. daca n-as fi trait lucrurile intr-un anume fel, poate ca as fi avut alta parere. si cu asta cred ca am zis ceva si pt sekure.
ag17, sa stii ca sint fan F. Scott Fitzgerald. am citit tot ce ai enumerat. mi-au placut mult. tocmai pentru aerul lui decadent si autodistructiv.
anonymous, intrebarea e retorica:-)
Intr-un amurg violet, fireste, pe plaja a esuat un marinar. Blond, frumos, tatuat din cap pina-n picioare.
Murise undeva in larg, poate dupa o furtuna care n-a maturat plaja namoloasa.
Urias, strainul parea ca vine din alta lume. Femeile care l-au pregatit pentru inmormintare s-au indragostit de el.
Au plins, dar nu si-au dorit ca inima lui rece sa inceapa sa bata.
ce frumoasa poveste a spus anonymous! nu sint insa convinsa ca am inteles mesajul. mi-e teama adica de faptul ca am inteles ce-mi convine mie. sau ce nu-mi convine...
da, e foarte frumos. e o povestire de garcía márquez, "inecatul cel mai frumos din lume". intr-adevar, femeile s-au indragostit de el, au inceput sa-i croaisca haine pentru a-l inmorminta, au ajuns la concluzia ca nu-l poate chema altfel decit esteban... iar barbatii s-au speriat atit de tare de ceea ce faceau, simteau, voiau soatele lor. pina la urma, esteban a ajuns iar in mare. poate pentru a reveni intr-o alta zi, pe aceeasi plaja. sau pe alta.
Treburile astea cu sentimente femeiesti pentru marinari morti ma depasesc, la fel si simbolistica lor. Nu pentru ca ar fi morbide, Doamne fereste, ci pentru ca exista un substrat pe care doar mintea femeiasca, aceea, cu un numar de circumvolutiuni diferit, il poate pricepe.
Eu, unul, prefer lucrurile mai lumesti. Poate c-ar fi fost mai spectaculos daca-l ingrijeau cum trebuie, il puneau pe un rug si-si imparteau cenusa. Doar asta fac femeile zi de zi - ii pun pe barbati pe jar.
Si pentru ca iti promisesem ceva, Lumi:
http://www.live365.com/stations/danubius.
Este gata in proportie de 80% si, ca orice cameleon, e in perpetura schimbare. De epoci, mai ales. Dar poate fi ascultat linistit. Nu la nesfarsit, deoarece, dupa cateva zile, vei vedea ca treburile se repeta. Cand voi vedea ca numarul de ore ascultatori creste, voi actualiza playlistul mai des, desigur. Enjoy the ride!
sunt socat. nu-mi vine sa cred...punctul 4...cum ai putut sa ajungi in parc noaptea sa cunosti un necunoscut care culmea te-a mai si mangaiat pe fata? raman totusi cu intrebarea ce fata avea ciudatul dreaq, daca zici ca o poti descrie? desi nu gandesc asa de obicei, fii mai prevazatoare data viitoare si, in cel mai rau caz, repeta punctul 5
hehehe, referitor la limbi straine n-ai cunoscut un adevarat performer...aseievu nunuzaseio...cam atat stiu io din vreo 6 ani de franceza
prevazatoare rau de tot sint acum. mi-am invatat lectia, desi, sincer, habar n-am ce a fost in capul meu atunci. mi se parea ca nu mi se poate intimpla nimic rau. foarte naiva... super haioasa faza cu franceza. m-am prapadit de ris:-)))))
shmeny a inteles mesajul. lumi, nu
trei zile dupa aceea, esteban a esuat din nou
a fost ingropat sub creasta unui deal sterp, batut de vinturile sarate
ceea ce I was privire pentru, multumesc
ceea ce I was privire pentru, multumesc
Post a Comment