Am ceva in comun cu Serena Williams. M-am tot gindit la asta in zilele in care am vazut-o jucind la Australian Open si, senzational, cistigind. Desi are fundul mare, desi gifiie deseori dupa un schimb mai lung de mingi, desi sta uneori in spatele terenului si directioneaza totul din bratul acela plin de muschi. Bine, bine, ce am eu in comun cu ea? Va spun acum. Serena n-a vrut sa joace tenis. A facut asta pina la urma pentru ca asa au hotarit parintii. Ei au luat-o de foarte mica, i-au pus racheta in mina si au obligat-o sa fie campioana. Sint convinsa ca nici nu le pasa daca fata si sora-sa, Venus, ar fi strimbat din nas. Eu, cica, sint inginer. Asa scrie pe diploma smulsa cu oaresce eforturi dupa cinci ani in care am invatat lucruri care-mi erau neplacute, straine, de multe ori de neinteles. Am si profesat doi ani, dar, usurare, m-am oprit la atit. Am schimbat la timp macazul. Am avut noroc, cred. Dar mi-am si dorit enorm sa fac altceva. Cit am lucrat "in profesie", am stat la fosta planseta a mamei mele, in intreprinderea unde ea muncise mai mult de 30 de ani. Un birou vechi intr-o incapere veche, cu fisete prafuite, dosare ridate de vreme, parchet care scirtiia la fiecare pas si un aer vetust, dar nu de timpuri bune apuse, ci de timpuri chinuite, anonime, scrisnite. Stateam la planseta aia si imi venea sa innebunesc gindindu-ma ca asta ar putea fi destinul meu pentru 30 de ani de atunci inainte, asa cum se intimplase cu mama. De aia am plecat la prima ocazie ce mi-a tisnit in cale. Asta e asemanarea cu Serena. Faptul ca am urmat profesii pentru ca asa au decis parintii. Deosebirea, tot in acest context? Ca ea, chiar daca nu si-a ascultat vocatia, a devenit o extraordinara jucatoare de tenis. Eu nu as fi ajuns niciodata un inginer bun. Va dati seama ca as fi coordonat macaralele si excavatoarele pe santiere? Dezastru ar fi fost!
3 comments:
Cred ca asta a fost destinul mai tuturor "ceauseilor". Parintii au incercat sa-i indrepte catre o meserie care sa la asigure un viitor. Iar filologia nu figura printre cele mai bine vazute directii in viata. Comparatia cu Serena o poate face oricare dintre fetele noastre, din Romania, iar balanta ar inclina clar in favoarea alor noastre. Nu vorbesc aici despre succes, deoarece acesta a fost indus de modul de gandire american. Noi suntem mai mioritici si n-am avut niciodata vointa de a trage pana la capat. Ma refer la aspect. Aici nu au mai avut cum sa compenseze secolele de pe plantatie. Surorile nu mi-au placut din prima, si nici n-o sa-mi placa. Pana la ultima. Au mai ramas patru...
lumi,
eu cred ca onoarea comparatiei ar trebui sa revina serenei :) ea nu ar putea sa scrie articole la ziar. sa comenteze tenis cred ca s-ar descurca :)). dar sa stii ca ai un avantaj cu diploma de inginer. eu am diploma de ziarist. daca vreau sa ma retrag din presa, nu ma pot converti decit cu greu la altceva. si cum in tara asta blestemata de diploma inca mai conteaza...
stiu ca aceasta comparatie o poate face orice fata din generatia "decreteilor", dar lasa-mi macar un pic impresia ca am zis ceva original:-) apoi, esti foarte cinic:-) "au mai ramas patru...". shmeny, diploma aia nu-mi serveste la nimic. n-as putea sa ma reconvertesc pentru simplul motiv ca habar n-am nimic de inginerie...
Post a Comment