Ceai salvator
2005 a fost unul dintre cei mai ciudati ani ai mei. Anul decaderii, delasarii, epuizarii fizice, anul disperarii, spaimelor atroce, al intoxicatiei (pe bune), al injectiilor cu steroizi ca sa-mi treaca intoxicatia, anul in care am fost eu cel mai putin din viata mea. Cu exceptia cartilor si a prietenilor. Sau prietenilor si cartilor. Dupa asemenea belea, m-am ales insa si cu ceva bun. Cind nu mai stiam ce sa fac cu mine insami, imi trinteam un ceai de tei. Si, autosugestie sau nu, dupa ce il beam ma simteam mai bine. Apoi o luam de la capat. Parca traiam pe o insula neprimitoare. In fine. De atunci, am inceput sa citesc mai mult si sa beau mult ceai. Fara vreun scop anume. Am descoperit ca-mi place. Chiar si vara sau poate mai ales vara. Si, ca de-acum ma cunoasteti, nu m-am oprit la banalul tei. Pe masa din bucatarie stau in echilibru fragil trei turnuri cu cutii de ceai. Toate combinatiile, multe fructe. Stiti ce bun e ceaiul de zmeura? Dar preferatul meu e cel de vanilie de la Teekane. Senzational! Recent am mai descoperit unele, care au un pic de rom, scortisoara, coaja de portocala, un deliciu! Mai mult, am primit si o cana speciala pentru infuzie (multumesc, Luc). Industria evolueaza. Asa ca sfatul meu de om patit e: beti ceai cind sinteti deprimati, bolnavi, veseli, agitati, pesimisti, optimisti, melancolici, neincrezatori, apatici, furiosi, calmi, dezorientati, treji, somnolenti, obositi. Ca si mine, va veti simti mai bine. Macar o vreme.
18 comments:
lumi ai dreptate. si eu cred ca am beut in ultimii ani mai mult ceai decat in toata viata mea. doar verde si negru. neindulcit. ca si cafeaua. nu stiu de ce, dupa ce m-am lasat de fumat as consuma niste produse la care nu m-as fi gandit macar inainte. nu va ganditi la prostii.
teiul mi-a spus un amic mai tembel ceva mai demult ca nu face bine la baietzi :))
PS. Lumi, bine ca n-a fost Olimpiada in 2005 :))
pai, cred ca anul 2005 a mostenit din "binefacerile" Olimpiadei:-) acolo am rezistat, apoi am clacat.
Nu pot spune ca-s experta in ceaiuri, pentru ca nu fac obiectul deliciilor mele...Din pacate eu asociez ceaiul cu boala, cu gripa, constipatia etc....din pacate....
in luna decembrie, insa, am degustat indelung ceaiurile de tei si fructe...si pot spune ca unul care-mi place este cel de iasomie...
Sa stii ca m-ai facut curioasa, o sa incerc sa savurez ceaiurile...si Shmeny imi spunea acelasi lucru ca si tine...
Eu savurez cafeaua la orice ora, cesti intregi in care imi uneori imi pun scortisoara, rom, putin coniac, esenta de vanilie, frisca....mmmmm, am pofta de cafea...
si ca sa fii un pic consolata, si pentru mine anul 2006 a fost groaznic...trist, urcusuri si coborasuri, dezarmare, insa un lucru nu am pierdut nici o secunda, dragostea celor apropiati...si e mare lucru.
hmm, si cafeaua e buna. doar ca eu acum beau doar decofeinizata, cu lapte din belsug si foarte dulce. iese ca o prajitura. dar, pe bune, ingrid, incearca ceaiul! e o inventie f misto. da, cred ca toti avem ani din astia from time to time. de undeva, din fundal, legea compensatiei actioneaza.
Pentru unul ca mine, care nu bea deloc cafea si aproape deloc cola (pepsi sau coca, tot aia), ceaiul e intotdeauna foarte bun. Ceai verde, ceai negru, ceai de musetel, ceai de fructe de padure, ceai de lamaie, ceai... Un spatiu generos din bucatarie e dedicat ceaiurilor, asta si pentru ca si sotia mea e amatoare. Cronicare, de tei ma feresc si eu :D. Prefer berea in locul lui :))
Ceai gruzin a baut careva? Impachetat in hirtie groasa precum cartonul.
Nu e bun doar de baut, ci si de fumat. Un picut cam iute, totusi
se fierbe, ca si cafeaua la ibric, apoi se pune, in proportie de 1/3, in paharul cu votca
de fumat, se poate fuma in hirtie de ziar. pravda a mers destul de bine
senzational; si eu am la birou tot ceai de vanilie de la TEEKANNE; ca un fan inrait al vaniliei nici n-aveam cum sa am altceva;
welcome to the Vanilla Club, Lumi!!
Eu mereu asociam ceaiul cu boala. Si nu m-am omorat niciodata dupa el. Cum tuseam putin sau daca aveam vreo criza de rinichi, cum incepeau sa fiarba litri intregi de ceai!
De curand insa, am descoperit ceaiurile din import cu arome exotice, cu bucati de fructe, si mai ales ceaiul cu aroma de scortisoara! In combinatie cu multa lamaie e chiar ok. Sau cu cuburi de gheata vara.
Imi pare rau ca in Oradea nu sunt ceainarii.
Iti recomand si ceaiurile Anotimpuri de la Fares. Am baut "Ceai de toamna" si e super!
anonymous d.b., ceai gruzin n-am baut si nici fumat. povestea pe care mi-ai zis-o apoi e fascinanta. ianaev, nu?
daaa, l, vanilia e "the best of the best".
multumesc, oana anca, pentru sugestie. o sa caut ceaiurile acelea. eu, de altfel, caut mereu ceva de cumparat.
pe un viscol cumplit, am trecut granita, la siret. eram intr-un microbus si tremuram in suba cumparata cu o saptamina inainte de la un maistru, pe santier.
linga mine era o ucraineanca blonda, cu parul impletit in cosite. ridea de mine. am incercat sa vorbesc cu ea, dar aveam falcile inclestate de frig.
a scos termosul si am baut impreuna ceaiul fierbinte. tare ca o cafea braziliana, dar cu gust sec, de ierburi.
am ajuns in vama, unde s-a petrecut ceva incredibil. despre care am sa-ti povestesc altadata
sint deja extrem de curioasa sa citesc continuarea:-)
Trei graniceri in mantale lungi si cizme inalte din piele au urcat zdranganindu-si pustile kalasnikov atirnate la git. "Davai", mi-au zis, apoi i-au facut si fetei un semn, sa coboare.
Ne-au urmat in viscol, rizind. Sub o copertina ce scrisnea in vint, ne-au spus sa ne dezbracam. "Haina si camasa! Maieul!". Am vrut sa ripostez, apoi m-am razgindit. "O.K. Dar nu fata", am spus. "Sotia?", m-a intrebat sergentul. Era inalt, spatos, la 25 de ani. "Niet. Ai vazut pasaportul". Si-a scarpinat mustata blonda. A zimbit. "Bine. Nu se dezbraca". Apoi a luat-o in brate. "Duci cirnati?", a intrebat-o. Am inceput sa rid. Afara ningea, iar fulgii mi se asezau pe umeri. Se topeau, transformindu-se intr-o pojghita subtire de gheata.
"Asa se duc cirnatii la Iasi", mi-a soptit fata. "Infasurati in jurul taliei". Nu-mi venea sa cred. De sus, de la geamurile microbuzului, ceilalti ne priveau injurind. Am scos portmoneul si i-am intins sergentului 100 de ruble.
In masina, ucraineanca a recuperat banii de la ceilalti. Inaintam pe drumul inzapezit, apoi am iesit la sosea si in fata s-a deschis cimpia.
e ca o povestire scurta de kafka. una din alea pe care voia sa le distruga si max brod i le-a salvat, incalcindu-i rugamintea. eu cred ca bine a facut.
Mersi pentru pontul cu ceaiul de vanilie, ca doar stii ca-s mare fan vanilie. Acum am aflat si de ceai, daca mai aflu si de ciorba de vanilie, am pus-o!!!
pai, cristi, ceaiul tot un fel de supa e. doar ca e dulce:-)
Mie-mi facea bunica supa de fructe. Cred ca se poate pune si esenta de vanilie, ca scortisoara imi mai punea :) Daca vrea cineva, o intreb pe mama care e reteta.
Ceaiul e facut tocmai ca sa-ti abata gandurile din directii nesanatoase si ca sa ti le pastreze limpezi, fara aburi de alcool. E un tabiet pentru care trebuie sa ai timp. Marea arta e sa faci infuzia fix la temperatura ideala, sa nu frigi ierburile, sa tii totul atat cat trebuie, pentru ca altfel se amaraste, pentru ca apoi sa-l bei fix la gradele la care papilele il degusta la maxim. Nici fierbinte, nici rece, insa asta e o cu totul alta discutie. Oricum, in concluzie, e bine ca ai timp pentru ceai.
Post a Comment