Mentira... mi vida
"Mentira mi vida lo que se da y no se mira... Mentira prohibida debilidad que me domina... Mentiras hundidas flagelo que mi corazón no olvida... Mentira las tentaciones destructivas...
Mentira servida en vino y pan de cada día... Mentira atrevida bolero de mi corazón... Amarga saliva sabor a culpa y agonía..."
Minciuna de fiecare zi. M-am mintit ca am fost fericita. Sau poate am fost. Dar a durat putin. Clipe rupte ici si colo, clipe colorate, stralucitoare, mozaic de senzatii, amestec de dorinte, savoare strepezita a divinului. M-am mintit ca nu-mi pasa. Ipocrizie cu rinjet de lynx. Indiferenta machiata cu cel mai bun fond de ten. Verticalitate care se plateste cu dureri in cocoasa. Tahicardie potolita cu ceai de tei sarat de la lacrimi. M-am mintit ca asa trebuie sa fie. Si mi-a fost de ajuns. Cortina inselatoare de fum ce coboara peste ginduri si le asfixiaza.
Pina la urma, dintre toti si toate, cea mai mare mincinoasa e speranta. Dar eu n-am curajul sa-i urlu asta in fata, s-o bruschez cu vehementa, s-o anesteziez cu un pumn. Mi-e teama sa n-o ucid. Ar fi prea de tot.
"Mentira servida en vino y pan de cada día". M-am mintit cind am spus ca speranta e cea mai mare mincinoasa. Dar am avut dreptate.