Nefoamea meaAmélie Nothomb spune: "Foamea sint eu". Dar ce e, de fapt, foamea? Nevoie, dorinta, asteptare, neliniste, emotie, alegere. Rar mi-e foame de mincare. N-am maturitatea sau naivitatea sau nebunia sau normalitatea de a ma extazia in fata unei farfurii cu sarmale ce transpira aburi aromitori. Maninc pentru ca trebuie. Maninc pentru ca, uneori, mi-e foame. O foame liliputana. O foame ce poate fi stinsa cu o tigara si o gura de apa. Minerala sau nu. Maninc pentru ca o cere creierul sau pentru ca o cere stomacul. Intre cei doi e o lupta continua. Nici unul nu vrea intietatea. Sint politicosi unul cu altul. Se invita care sa treaca in fata. Isi dau usoare ghionturi si isi plaseaza zimbete condescendent-perfide. Nu-i nimic. Trece cu o felie de sunca extrasa din frigider la 2 noaptea, cind stomacul si creierul si-au dat mina si merg la culcare.
Foamea e, de fapt, altceva. Ca si scriitoarea asta belgiana care e cu un an mai mare decit mine, cred ca foame inseamna pasiune ce desfide ciocolata, dar ii stimeaza pe oameni. Care rinjeste batjocoritor fripturii, dar ii suride cartilor. Care uraste maioneza, insa adora conversatia. Asta e foamea mea.
6 comments:
amelie spune si mercur. al naibii de iute, ca un ardei iute care nu potoleste foamea, dar care mie'mi place si mai mult.
bine'ai venit intr'un mediu care inlocuieste cu succes messenger'l asta de tot dispretul.
r
Deci la tine foamea e de fapt un fel de sete? :D
Pofta mare!
asa e, robi, messenger-ul e prea rudimentar pentru gusturile mele. bine v-am gasit, si pe tine, si pe marian, in acest teritoriu in care aromeste a libertate si a sinceritate. apropo, ieri am mincat doi crenvusti:-)
libertate, sincerite, blogeritee!
ieri am mincat nijte chinezi.
nimic interesant, ca de obicei.
tot ieri am bifat prima zi de birou fara lectura gazetei.
eu nu zic ce am mincat, dak ( :D pt "k") a zis si robi. E normal sa comandam din acelasi loc cand ne desparte un singur birou :))
De azi insa ne vor desparti cateva etaje :((
Post a Comment