Friday, December 01, 2006

Dor de Bucuresti
"Dupa ploaie. Ceata vinata imbraca muntele ca respiratia minerala a unui Golem ce salasluieste in sufletul padurii. Asalteaza si se retrage. Pe ecran se rasfata, in splendoarea-i narcisista si in ciuda imaginii deformate de lampile bolnave, Nicolae Manolescu. Aerul de afara e pur si rece, ca o inghititura de izvor, inauntru e fum si miroase a vetust. Si peste toate se insinueaza, din difuzoare nauce, vocea vibranta a lui Phil Collins. E un amestec indigest de salbaticie si civilizatie, cerul lacrimeaza din nou si mie mi-e dor de Bucuresti. Acolo, cel putin, nu exista iluzia evadarii, te zbati bezmetic in bula ta de sapun fara a izbuti s-o perforezi, dar stii ca efortul e pur exercitiu muscular. Sufletul ramine in cuib." Agenda veche, rinduri scrise acum vreo 10 ani, intr-una dintre primele mele deplasari prin tara. In esenta, nimic nu s-a schimbat. Mereu mi-e dor de Bucuresti, chiar si atunci cind ii bat strazile.

5 comments:

Unknown said...

pacat ca nu existau bloguri si atunci. nici laptopuri nu aveam, probabil, nici netul nu ne era foarte familiar...

lumi said...

laptopuri? ei, masina de scris in care iti rupeai degetele era in voga, o mai tii minte, nu? cit despre net... nici vorba. intr-un fel, eram mult mai liberi. mergeam cu trenul, vedeam meciul azi si scriam poimiine, n-aveam fotoreporter dupa noi etc. desi acum nu cred c-as mai putea.

cronicaru' said...

va plangetzi atat...
daca va nasteatzi pe vremea lui gutenberg probabil cã ati plecat in deplasare cu calul, eventual trasura, si ati fi trimis stirea cu porumbelul voiajor. Da', prin secolu' 15 era deranj mare p'aci si cred ca ar fi mancat turcii porumbelul.
:)) Se ducea dreaq presa in ro
poate era mai bine...

Unknown said...

eu chiar ma distram pe vremurile alea. ma simteam bine. eram mai normali, mai destinsi. si lipsiti de orice fel de punctualitate in relatie cu articolele scrise si cu ziarul :)
"PIONERI!"
Foarte tari.

Anonymous said...

da, misto fara presiunea timpului. nu mai avem noi norocu' asta.