Cosmar, esec, euSint in anul doi de facultate. Cica n-am mai dat pe la cursuri de o gramada de vreme, desi nu-mi aduc aminte de asta. As putea ramine repetenta. Mai mult, as putea pierde totul. Nu-mi dau seama de ce. Stiu doar ca mi-e frica. Am examene si nu stiu nimic. Am examene la materiile acelea pe care le-am urit intotdeauna. Graficele, formulele, toate mentenantele si tribologiile navalesc peste mine, aducindu-mi in cap furie si in gura gust de praf. Toate lucrurile alea care mi-au ars definitiv zone de materie cenusie ma inteapa iar. Lumea in jurul meu e mirata. Nimeni nu intelege ce se intimpla cu mine, cum de-am ajuns asa. Eram, totusi, o fiinta constiincioasa. Responsabila. Asa credeam si eu. Si totusi pot sa pierd totul. Sa nu termin facultatea... Am examen si nu gasesc sala. Imi dau seama ca am gresit cladirea. Pe scari de care habar n-aveam ca exista se scurg dire groase de studenti fericiti, purtindu-si cu mindrie la piept mapele sobre si tuburile cu desene in calc pe format A0. Toti coboara, doar eu urc, innebunita, dind din coate ca sa desfac riul ala al lor compact, cald, fericit, stupid. Ajung la ultimul etaj si sint socata. Am nimerit intr-o sala de spectacole, cu scaune acoperite in plus rosu, cu stucaturi aurite pe tavan si candelabru din sute de turturi de cristal alb si clinchenitor. Dar eu aveam examen! Ce caut aici? L-am pierdut. Iar am pierdut tot. Facultatea... Am de predat un proiect. Si-mi lipseste proiectul. Nici nu stiu daca am lucrat vreodata la el. Pot sa pierd totul... Am de dat o restanta. Si nu ma duc. Pierd totul... Apoi, noapte de noapte, dupa ce cosmarul tot revine, lasindu-mi pulsul gigantic si fire de sudoare pe ceafa, ma trezesc si-mi amintesc. Eu am terminat facultatea. De mult. Am terminat-o, pe bune. Si atunci, de ce visez mereu ca e pe dos? Cineva ar spune ca e prelucrarea in subconstient a fricii de esec. Asta chiar ca n-o mai inteleg! Care teama, cind esecul sint eu?
6 comments:
Chiar ma intrebam daca pe ascuns nu faci inca o facultate. Urit vis. Sau poate frumos? Cindva toti am fost studenti, ne-a fost frica sa nu picam examene, aveam proiecte de predat, dar stringeam fericiti mape la piept...
da, numai ca eu n-am fost o studenta fericita. realizam de atunci ca nu aia trebuia sa fac, ca nu voi fi niciodata multumita in chip de inginer pe santier...
1.Poate ca ar fi trebuit dracului sa nu termini facultatea aia de rahat pentru a nu ajunge acum sa sfarsesti un material in felul asta. M-a intristat profund, ma intristez de fiecare data cand descopar oameni, pe care ii consider eu de calitate, ce gandesc astfel despre ei.
2.Poate ar fi fost cazul ca toate femeile sa fie proaste. Din punctul asta de vedere, respect toate blondele cu tzatzele pe afara care stau in dreapta si cu mana pe schimbator.
3. Nu crezi ca ar fi cazul sa propui sefilor tai sa inlocuiesti cele doua bloguri? E pacat ca asta sa nu beneficieze de aceeasi promovare.
1. Din pacate, a trebuit sa termin facultatea aia de rahat. Era prea tirziu s-o intrerup sau cel putin asa credeam atunci.
3. Eu tin infinit mai mult la blogul asta decit la cel oficial si promovat. La ala chiar vreau sa renunt si sper s-o pot face cit de curind.
Esec e ultimul cuvant la care trebuie sa ne gandim. Daca spunem esec, trebuie sa avem deja solutia finala. Iar spaima din acea realitate paralela traieste in fiecare dintre noi. Fiecare si-a dorit ceva anume, mult de tot. A obtinut, dar acea dorinta a ramas in subconstient, odata cu spaima nerealizarii. Ai realizat ce ti-ai propus? Da, mergi mai departe. Nu, mergi mai departe. In fiecare cosmar exista un deliciu pervers. Momentul in care te trezesti si vezi c-a fost doar un cosmar face mai mult decat clipa sublima a realizarii.
poate ca esecul e ultimul lucru la care trebuie sa ne gindim, dar asta nu inseamna ca esecul nu exista. uneori il percepem mai profund decit orice succes. chiar daca apoi mergem mai departe. a, si mai am un vis care se repeta. si nu e cosmar. visez ca sint la volan, conduc o masina, desi, chiar si in vis, sint constienta ca habar n-am sa fac asta. poate ca totusi trebuie sa-mi iau carnet!
Post a Comment